Traducerea autorizată a certificatelor de stare civilă

Traducerea autorizată a unui certificat de stare civilă este traducerea realizată de un traducător recunoscut de autoritățile statului, care își asumă fidelitatea textului cu semnătura și ștampila lui. Instituțiile din străinătate, ca și multe din România, nu acceptă o traducere făcută de tine sau de un prieten care știe limba.

Este un cost și un drum în plus, dar nu poți ocoli pasul când acte precum certificatul de naștere, de căsătorie sau de deces trebuie folosite într-un alt stat. Mai jos afli ce înseamnă fiecare termen, în ce ordine procedezi și cum eviți greșelile frecvente.

Ce este un traducător autorizat?

Un traducător autorizat este o persoană care a primit autorizare oficială de la o autoritate competentă, iar ștampila lui conține numele și numărul autorizației. Traducerea lui are valoare oficială, spre deosebire de una făcută de un traducător neautorizat.

Lista traducătorilor autorizați este publică, iar poți verifica dacă persoana pe care o alegi apare acolo. Mai mulți traducători lucrează în birouri, dar contează persoana care semnează.

Observă pe traducere:

• numele traducătorului și limba pentru care este autorizat;
• numărul autorizației;
• ștampila și semnătura;
• mențiunea că traducerea este conformă cu documentul original.

O traducere fără aceste elemente poate fi refuzată de instituție. Pentru ordinea actelor într-un dosar, vezi ghidul actelor de stare civilă.

Care este diferența dintre traducere autorizată și legalizată?

Traducerea autorizată are semnătura traducătorului, iar legalizarea înseamnă că un notar atestă că semnătura îi aparține acelui traducător. Unele instituții cer doar traducerea autorizată, altele cer și legalizarea, adică încă un pas la notar.

Nu confunda legalizarea traducerii cu apostila: prima privește traducerea, a doua privește documentul original. Pentru procedura apostilei, vezi Apostila de la Haga: cum pregătești actele pentru străinătate.

Sfat: Înainte să comanzi traducerea, întreabă instituția care o cere dacă trebuie legalizată. Poți evita o taxă notarială fără rost.

În ce ordine faci formalitățile?

Ordinea corectă de obicei este: întâi obții documentul original, apoi îl apostilezi, apoi îl traduci, iar la final, dacă se cere, legalizezi traducerea. Dacă traduci înainte de apostilă, nu vei avea apostila inclusă în traducere, ceea ce multe instituții resping.

Secvența uzuală:

1. Ceri certificatul sau extrasul de la oficiul de stare civilă.
2. Aplici apostila, dacă țara de destinație o cere.
3. Duci documentul, cu apostila, la traducător.
4. Traducătorul include în traducere și textul apostilei.
5. Legalizezi traducerea la notar, dacă este necesar.

Dacă țara de destinație acceptă formulare multilingve, poți scăpa de traducere. Despre acest formular citește Extrasul multilingv de stare civilă: când îl folosești.

Cum alegi un traducător și ce întrebi?

Alegi un traducător autorizat pentru limba cerută, cu experiență în documente de stare civilă, și îl întrebi despre costuri, termene și forma documentului final. Prețul se calculează de obicei per document sau per pagină, deci cere o ofertă scrisă.

Întrebări utile:

• cât durează traducerea și cum se ridică?
• se include traducerea apostilei?
• cât costă legalizarea la notar, dacă o faci prin ei?
• ce se întâmplă dacă instituția cere corecturi?

Citește traducerea înainte să pleci. Numele, datele și locurile trebuie să se potrivească exact cu actul original. O greșeală mică de grafie poate duce la respingere.

Ce documente se traduc de obicei și în ce limbi?

Cel mai des se traduc certificatele de naștere, de căsătorie și de deces, extrasele pentru uz internațional, adeverințele de celibat și hotărârile de divorț. Limba depinde de țara în care folosești documentul, iar instituția primitoare îți spune dacă acceptă engleza ca limbă intermediară sau cere limba oficială a statului.

Exemple de situații uzuale:

• înscrierea copilului la școală într-o altă țară, cu traducerea certificatului de naștere;
• căsătoria cu un cetățean străin, cu actele ambelor părți traduse;
• moștenirea unui bun din străinătate, cu certificatul de deces tradus;
• cererea de cetățenie sau de ședere, cu o serie de acte de stare civilă.

Un traducător cu experiență în documente oficiale cunoaște formulările standard, deci rezultatul e mai predictibil. Dacă ai mai multe acte de tradus, cere un preț pe pachet și un termen comun. Pentru un exemplu de caz în care ai nevoie și de transcriere, vezi Transcrierea certificatelor emise în străinătate: pași.

Ce greșeli apar des?

Cele mai frecvente probleme sunt grafia numelor, folosirea unui traducător autorizat pentru altă limbă și traducerea unor documente care ar fi trebuit mai întâi apostilate. Toate se previn dacă pregătești dosarul în ordinea corectă.

Greșeli de evitat:

• numele din traducere diferă de cel din pașaport sau din buletin;
• traducerea nu include ștampilele sau mențiunile de pe verso;
• traducătorul nu este autorizat pentru perechea de limbi cerută;
• documentul tradus este o copie, nu originalul sau un extras valabil.

Dacă ai de actualizat și actele din România după aceste proceduri, vezi Cartea electronică de identitate: ce este și cum o obții pentru modul de actualizare al actului de identitate. Dacă documentul tradus va fi trimis electronic, citește Documentele electronice: când sunt acceptate de instituții.