Recunoașterea paternității: cum se face la starea civilă

Recunoașterea paternității este declarația prin care un bărbat spune oficial că este tatăl unui copil născut în afara căsătoriei, iar această declarație se înscrie în actul de naștere. Din acel moment, copilul are stabilită filiația față de ambii părinți, cu toate efectele ei: nume, întreținere, moștenire, autoritate părintească.

Dacă părinții sunt căsătoriți la data nașterii, tatăl este considerat de lege soțul mamei, deci nu mai e nevoie de o recunoaștere. Situația apare la cuplurile necăsătorite sau când tatăl nu a fost trecut în act la naștere. Mai jos vezi cum se face, pas cu pas.

Când este necesară recunoașterea paternității?

Recunoașterea este necesară atunci când copilul s-a născut în afara căsătoriei și tatăl nu este deja trecut în actul de naștere. Fără ea, în certificat apare doar mama, iar tatăl nu are drepturi sau obligații stabilite față de copil din punct de vedere juridic.

Situațiile obișnuite:

• părinții nu sunt căsătoriți și vor ca tatăl să apară în certificat;
• tatăl nu a putut fi prezent la înregistrarea nașterii și vrea să facă declarația ulterior;
• părinții s-au cunoscut sau au reluat relația după nașterea copilului;
• mama a declarat singură nașterea și acum tatăl își asumă paternitatea.

Pentru contextul general al înregistrării nașterii, vezi Înregistrarea nașterii: cum obții certificatul copilului.

Unde și cum se face recunoașterea?

Recunoașterea se face în mai multe moduri: declarație la oficiul de stare civilă, act autentic la notar sau, mai rar, testament. Cea mai simplă cale pentru majoritatea părinților este declarația la starea civilă, în același timp cu înregistrarea nașterii sau ulterior.

Alege varianta care se potrivește situației tale. Dacă mama și tatăl sunt de acord, oficiul de stare civilă este calea cea mai directă.

Ce acte îți trebuie?

Pentru declarația la starea civilă, tatăl vine cu actul de identitate, iar mama cu actul ei de identitate, cu certificatul de naștere al copilului și, dacă e cazul, cu actele din care rezultă datele cerute în dosar. Lista exactă o stabilește oficiul, dar de obicei ai nevoie de:

• actele de identitate ale ambilor părinți;
• certificatul de naștere al copilului, dacă a fost deja întocmit;
• certificatele de naștere ale părinților, pentru verificarea datelor;
• certificatul de căsătorie, dacă au existat căsătorii anterioare care trebuie lămurite.

Dacă părinții locuiesc în străinătate, recunoașterea se poate face la consulat, cu documentele cerute acolo. Un consulat îți spune ce acte aduci și dacă îți trebuie programare.

Sfat: Dacă tatăl vrea să declare recunoașterea, dar mama nu poate veni, întreabă dacă acordul ei poate fi dat în scris. Fiecare oficiu aplică regulile proprii, iar o întrebare la telefon scutește un drum.

Ce ar trebui să știe părinții înainte de a semna?

Înainte de semnătură, discută deschis despre consecințele pe termen lung, pentru că o recunoaștere făcută în grabă este greu de desfăcut. Declarația nu este o formalitate fără urmări: ea creează obligații de întreținere și drepturi succesorale care durează ani.

Merită clarificat din timp:

• cine va locui cu copilul și cum se organizează vizitele;
• cum contribuie fiecare părinte la cheltuieli;
• ce nume va purta copilul și dacă va fi nevoie să se modifice actele lui;
• dacă o consultanță juridică scurtă vă ajută să evitați neînțelegeri ulterioare.

Pentru familii care se despart mai târziu, aceste aspecte se reglează prin acord sau prin instanță. Dacă relația se încheie în termeni buni, un acord scris, verificat de un jurist, scutește pe toată lumea de conflicte. Accesul la serviciile online ale statului, de care vei avea nevoie la actualizarea actelor copilului, este explicat în Serviciile publice online: ghid complet al platformelor.

Ce se schimbă după recunoaștere?

După recunoaștere, actul de naștere primește o mențiune cu datele tatălui, iar copilul are dreptul să primească un certificat nou, în care apar ambii părinți. Din acel moment, copilul are față de tată aceleași drepturi ca orice copil cu filiația stabilită.

Efectele practice sunt:

• numele: copilul poate purta numele tatălui, al mamei sau pe ambele, în funcție de acordul părinților și de procedura aplicată;
• întreținerea: tatăl are obligația legală de a contribui la creșterea copilului;
• moștenirea: copilul devine moștenitor legal și al tatălui;
• autoritatea părintească: ambii părinți o exercită, de regulă, împreună.

Dacă se schimbă numele copilului, va trebui actualizat și actul lui de identitate sau pașaportul. Pașii pentru actualizare seamănă cu cei de la Schimbarea numelui pe cale administrativă: cum se cere.

Ce faci dacă mama nu este de acord sau tatăl nu vrea să recunoască?

Dacă nu există acord între părinți, paternitatea nu poate fi stabilită prin simplă declarație și se ajunge la instanță, printr-o acțiune în stabilirea paternității. Judecătorul analizează dovezile și poate dispune expertize, inclusiv cele genetice.

Instanța poate fi sesizată de mamă, de copil prin reprezentant sau, în anumite condiții, de tatăl care vrea să-și recunoască copilul. Termenele și condițiile depind de situația concretă, așa că discută cu un avocat înainte să depui cererea. Dacă dosarul se complică, o privire de ansamblu asupra rolului registrelor de stare civilă îți dă ghidul actelor de stare civilă.